Gabor Vasile Ioan – iepurele care se dă leu, după ce a scăpat din primejdie
Se spune că trăia odată un iepure, care a fost prins de un leu. Leul îl pândea ca să-și facă o gustare, că era pofticios de carne de iepure și mai dorea ca din blana lui să îi facă cadou un guler sau o căciuliță soției sale, leoaica. Așa că, leul, îl pândea de ceva timp pe iepure, gândind că va face o mișcare greșită, sau că va fi neatent și așa îl va prinde.
Și, după pânde lungi, se ivi ocazia când iepurele nu a fost atent și hop, leul puse laba pe el, îl legă pe iepure și porni prin pădure ca să strângă cele trebuincioase pentru planul ce-l avea. Doar că, în graba sa, și ca să nu-l care în spinare, l-a lăsat pe iepure nesupravegheat.
Iepurele, isteț, avea o lamă mică în buzunarul hainei și încet-încet a tăiat sfoara cu care îl legase leul și a fugit. De atâta fugă i s-a făcut și foame și sete și s-a oprit într-un han. După ce s-a ospătat și a băut, s-a umflat în blăniță și a povestit tuturor pățania sa. Dar așa a povestit, că toți au înțeles că el, iepurele, l-a bătut măr pe leu și că acesta acum abia îți mai târâie picioarele.
Povestea este a personajului Gabor Vasile Ioan, care se lăuda la prieteni pe rețelele de socializare că ce respectat a fost de polițiști când a fost arestat, că de, cu el nu te joci, că dacă încercau polițiștii măcar o mică bruscare, îi nenorocea în bătaie. Apropo, în limbajul unora, a fi respectat înseamnă că ți se știe de frică!
”Gabor Vasile Ioan: Eu știam, bă, că mă arestează, că mi-a zis polițistul. I-am zis: mă îmbrac frumos, îmi iau ceva la mine? Da, ia-ți. Mi-a dat de înțeles, știi? Am știut că mă duce pe arest.
Persoană: Ai văzut respect din partea lor?
Gabor Vasile Ioan: Da, mă. Cum, mă? Mă respectă pe mine, mă frate!
Persoană: Ai văzut respect?
Gabor Vasile Ioan: Cu mine nu-i loc aici, frate, să facă de-alea, bruscări și de alea. Sunt băiat cu ei, nu mă opun, dacă fac bruscări îi arunc în aer. Unul, în arest, unul cu barbă, până la arest au fost mâță blândă, bă. Și în arest mă ia unul așa, de braț și mă smucește un pic. I-am zis: ce faci, mă? Bă, prichi, mucosule! Ești obraznic! Nu ți-a rușine? Am 40 de ani. Tu ai 20 – 21 de ani. Tu mă iei pe mine? Tu nu vezi că ai 70 de kg? De bag mâna pe tine, te lipesc de tavan!”
Așa a făcut personajul nostru, ca iepurele din povestea de mai sus, după ce a scăpat din ghearele leului. Cât timp a fost în ghearele leului, iepurele tremura și nu zicea nici pâs! După ce a scăpat, vai, ce tare a fost el, ce puternic, ce viteaz, cum l-a pus jos pe leu.
Morala este că fiecare iepure se dă leu în ochii altora după ce a scăpat din primejdie.
