Cazul ”Siminel Iordache” între Keops și teatru ieftin?

Cazul „Siminel Iordache” a erupt pur și simplu într-un areal în care până acum se vedeau doar puzderia de firme Keops, cârciumi, săli de jocuri de noroc și Conacul Rădăcinilor. Astea pe de-o parte. Pe de altă parte este viața politică, viața de noapte cu fauna ei și cu fapte ascunse privirilor indiscrete.

Cel puțin asta înțelegem din unele comentarii din spațiul virtual postate de cetățenii Municipiului Petroșani, comentarii pe care vi le arătăm în cele ce urmează.

„Se pare că toată Valea Jiului s-a umplut de Keo cu jocuri și cârciumi unde românii îți pierd banii. Cei care își pierd banii la păcănele sunt, majoritatea, cu o educație precară să care cred în așa ceva, și care cred în acele câștiguri. Mă întreb de ce instituția primarului nu încearcă să meargă în școli și să încerce să explice că poți deveni dependent ca și cu drogurile. Înseamnă că și primarul are ceva interese ascunse acolo.”

Un alt cetățean ne vorbește că totul ar fi un teatru ieftin, menit să mai stoarcă lacrimi din partea credulilor. Și, de ce nu, să obțină și o „reconfirmare” a sprijinului în vederea continuării rămânerii unora „la cașcaval”.

„Teatru, la cașcavalul lui, i-a cumpărat pe toți prin valea plângerii și a jafurilor, pardon, a cimitirelor. Simi, vezi că parfumurile comandă „chei” fără probe, cică doar „40 la oră”. Îl știe orașul bine după greață, traficuri și ascuns, nu are pile, se știe, doar flegme… Vorbește orașul că poliția, primarul și peștii de noapte nu mai trec ziua pe la regele fals cu spume ….Dan de la jafuri și cimitire… Simi, dacă tu produci într-o noapte circa 30 de mii de euro, în 24 de ore, cu „ciorbe și cafele” nu ști, parfumurile produc măcar 10 euro pe zi pentru greață, eu am vrut să deschid un chioșc de gogoși dar mă omoară chiria, vor 500 de euro pe lună… de unde atâta ulei și făină pe datorie …?”

Viața unui oraș este, pe undeva, asemănătoare cu viața omului. Poate fi înfloritoare sau poate deveni o ruină. Depinde de mulți factori. Dar, în primul rând, depinde de ceea ce se numește omenie, acest dar pe care îl întâlnim din ce în ce mai puțin în ziua de azi, când setea de putere, de bani, de influență calcă totul în picioare. Când uităm cine am fost, de unde și cu ce scop am plecat, vom semăna vânt și vom culege furtună în viața noastră și vom produce și altora pagube morale și sufletești ireparabile. Pentru ce? Pentru că am fost orbiți de orgolii, de vanități, de putere cu orice preț.

Construim ceva doar de fațadă sau o facem ca să lăsăm ceva bun, durabil și curat în urma noastră? De ce ne ascundem și de ce ascundem lucruri, fapte, când nimeni nu ne-a forțat să facem ceva care trebuie să rămână ascuns? Doar setea de putere, de bogăție materială nemăsurată și orgoliul. De ce unii preferă mai multe fețe, mai multe măști?

Toată această chestiune care a explodat zilele acestea lasă în urmă un gust teribil de amar când vedem și vom mai vedea, vorbind la modul general, dovezi despre partea întunecată a ceea ce înseamnă om, indiferent din ce parte privești problema.

Și nu ne mai facem bine odată?