„Împăratul” Petroșaniului și un anumit moment din trecut: „Castelul” Gambrinus

A fost odată, că dacă nu ar fi fost, nu s-ar povesti. A fost odată un castel mare, numit Gambrinus, situat la marginea împărăției numită Petroșani.

Mai toți oaspeții de seamă trăgeau la acel castel. Acolo se punea și mare sfat întru alegerea viitorului conducător al împărăției și se mai făceau și adunări de taină cu mai marii boieri ai regatului, unde se țineau alte mari sfaturi. Și au scris hrisoavele împărăției de multe și minunate lucruri despre acel castel și împărații cei vechi.

Iar despre împăratul de acum, dacă a pornit de la o vreme a crede că împărăția este numai a lui, multe hrisoave au fost făcute pierdute iar altele au fost băgate la mare taină pentru a nu afla norodul despre faptele și apucăturile cele rele.

Dar unii cronicari mai țin hrisoave și acum dau glas sau citire unor lucruri de care norodul nu a avut de știre și nu are nicidecum a se bucura acum de aflarea lor.

Deoarece oamenii vorbesc și amintirile nu le poate șterge nimeni în nici un fel, căci ele sunt ca păsările cele călătoare care revin mereu la locul de baștină și se răspândesc cu iuțeala vântului, iaca, am descoperit printre file de hrisov de sub colbul uitării, pe care grabnic ne-am ostenit a vă face cunoscută povestea ce o poartă scrisă.

Stă scris în acele file de hrisov că pe la începuturile domniei sale, s-a ridicat împăratul Petroșaniului cu mare alai și nu se opri până la castelul Gambrinus, de la marginea împărăției. Căci acolo, mai spun vechii cronicari, se înnodau și se deznodau treburile împărăției, în mare și desăvârșită taină, la mese încărcate cu bucate și băuturi alese pe sprânceană, și mesenii erau numai oameni de vază.

Căci așa au vrut boierii, de l-au adus cu mare alai pe împăratul lor și l-au poftit cu cinste în capul mesei, pentru a primi chezășie că noua domnie va fi una bună pentru împărăție și norod. Și sfetnicii de atunci l-au înconjurat pe împăratul lor numai cu oameni de mare ispravă, serioși, harnici și înțelepți într-ale treburilor împărătești.

La un timp după ce au ospețit și au pus treburile la cale, au plecat fiecare veseli și cu încredere de la castel că toate vor fi bine. Dar nu aveau de unde să știe de blestemul care pândea și care se abătu ca o negură asupra împăratului și a împărăției sale. Căci iscoditori de taină au băgat zânzanie și zaveră în împărăție, iar împăratul a mazilit din dregătorii pe cei care doreau o împărăție bună și a pus în locul lor oameni care aveau pe buze dulce minciună, ascunși, perfizi, de i-au prins toate slăbiciunile și defectele împăratului, cum ar fi corupția și lăcomia.

Căci acei răi sfetnici pe care împăratul i-a ridicat în rang ascultându-le cântecul mincinos și dulce de sirenă, știau că lăcomia și corupția sunt bune surori de pe urma cărora pot profita și ei. Că dacă ești lacom și te întinzi la vrute și nevrute, apoi musai te folosești de oameni pentru a-ți atinge țelul de a te îmbogăți prin felurite vicleșuguri, iar acei oameni te pot șantaja la rândul lor ca nu cumva să ți se năzare să te scapi de ei.

Și uitați că așa s-a ajuns de rău în împărăția Petroșaniului, că cei care sunt tineri pleacă și rămân doar cei care sunt apăsați de ani și de vremurile tulburi. Că dacă înainte vreme nu aveai unde să arunci un băț de chibrit, așa de mulți supuși avea împărăția, acum este ca o pădure prăduită de copaci.

Așa am găsit de cuviință să îmbrăcăm în povestea de mai sus postarea pe care noi am găsit-o pe Facebook, ca să nu speriam pe cei slabi de înger, dar pe care v-o arătăm și vouă, dragi cititori, în rândurile care urmează:

„Iacob… de ce Iacob??? Pentru că Ridzi este o familie deosebită, nu meriți numele. În urmă cu mulți ani, eu te-am pus la masa cu oameni serioși. Nu uita episodul Gambrinus! Tu acum te cobori la nivelul unor oameni mici și murdari comportamental care dezbină și denigrează orașul condus de tine. Iacobe, sunt două lucruri aici de discutat. Ori ești corupt și acești mizerabili te șantajează, ori ești prea lacom și profiți de ei pentru a face rău orașului. Ce tu îi plătești, se vede. De ce îi plătești, vom afla. Sunt instituții ale statului care vă vor întreba!!!”