Hoț sărac, hoț bogat

Paralela din textul de mai jos ne aduce aminte de un celebru film american: „Om bogat, om sărac” al anilor 70 din secolul trecut. Dar să lăsăm „să vorbească” textul!

„Către Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani și nu numai…

Cu ceva timp în urmă acest putregai numit presa din Valea Jiului (parțial vorbind, pentru că în ultimele zile s-a demonstrat că nu sunt toți din presă profund corupți) înfierea cu o mânie greu de descris ,,hoții de cărbune ” de prin Valea Jiului. Era vorba de niște amărâți care săpau în vechile halde de steril după câțiva saci de cărbune pentru a se încălzi și pentru a-i vinde pe câțiva bănuți să-și cumpere o pâine. Nu am văzut niciun primar din Valea Jiului să-și exprime într-un fel sau altul îngrijorarea față de aceștia și de necazurile lor. Și sunt mulți în Valea Jiului care nu au cu ce se încălzi și nu au posibilitatea unei băi calde. Cu primari social-democrați în Valea Jiului, vorba aia, care luptă pentru popor. Lucrurile s-au schimbat însă când este vorba de un tip anchetat pentru furtul din tiruri, furt de curent și de piatră pentru construcții și cine știe câte ori mai fi.

Toți și-au exprimat solidaritatea iar interlopa de Petroșani care își ascunde averea ei și a soțului său, primarul orașului, a găsit de cuviință să își exprime chiar indignarea față de lumea rea. În fine, nu cred că procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani sunt atât de corupți pe cât se vorbește în Valea Jiului sau barem nu toți și nu vor trece peste acest caz mediatizat în ultimele zile și nu se vor lăsa intimidați de presiunea publică a corupției din Valea Jiului.

Domnilor procurori, ajunge, chestia pe care încearcă să v-o vândă niște putregaiuri de prin presă și politicienii din Valea Jiului este însumată la câteva zeci de conturi false și un număr extrem de redus de persoane iar acest șoc media nu depășește Valea Jiului. Vă las la comentarii un articol, o postare de-a mea, în care veți vedea ce înseamnă un șoc media pentru un articol.

Lumea este cu ochii pe voi. Așa că aveți obligația să verificați proveniența panourilor solare și a tuturor sistemelor de acest gen care au fost amplasate pe școlile din Petroșani și din Valea Jiului, modul de atribuire a contractelor și mai ales ale cui sunt aceste firme. Vorbim de fonduri europene, de școli și de copii. Nu cred că este o întâmplare între aceste proiecte din fonduri europene, contractele primăriei Petroșani și panourile furate din tiruri. Oricum vor verifica și alții totul și există, din nou, posibilitatea să fiți luați pe neștiute. Acum știți și vedeți public un posibil grup infracțional!!!”

Hoțul sărac din textul de mai sus, este cel care fură câțiva saci de cărbune de pe haldele de steril ca să-și încălzească trupul și pe cei din familie. El nu poate fugi, este prea slăbit ca să o facă, dar nici nu se poate ascunde după hârtii care să-l absolve de vină, pentru că este prea sărac ca să-și permită luxul.

În schimb, hoțul bogat își ascunde murdăria sub poleiala măștilor, sub zornăitul banilor, sub foșnetul hârtiilor de valoare, te privește cu un zâmbet de Giocondă, când îmbietor, când zeflemitor.

Hoțul sărac se pitește ca să nu fie prins, pentru că altfel, i-ar muri familia de frig sau nu ar avea cu ce să facă un foc pe care să încălzească un blid de mâncare. Hoțul bogat stă în lumină, plătind complice în stânga și în dreapta, pentru a fi lăsat în continuare să-și facă treaba. Iar unii sunt orbiți de această lumină falsă și se lasă duși să joace hora până la capăt, când vor fi aruncați ca momeală pescarilor care vor să captureze peștele cel mare, adică pe el, pe hoțul cel bogat.

E foarte greu să prinzi un hoț bogat, pentru că el știe că o mână acoperă pe alta și amândouă fața. Și mai știe ca are cu ce să acopere și alte fețe.

Este foarte ușor să prinzi un hoț sărac care fură din necesitatea primordială de a se hrăni pe el și familia sa, pentru că tocmai sărăcia este cea mai mare și cea mai amară vulnerabilitate a sa.

Hoțul sărac este infinit mai curat decât hoțul bogat, pentru că el nu știe să mintă sau pentru că știe că dacă ar minți, viața sa și, mai ales, viața familiei sale ar fi în mare pericol. Nimeni nu dă doi bani pe ea.

În schimb, hoțul bogat dă tone de bani ca să îți mențină de ochii lumii acea brumă de poleială care ține mizeria sub preș. Dar ce nu știe hoțul bogat sau ce îi ia mințile este autoamăgirea pe care ți-o dă puterea. Este vorba despre acea autoamăgire de a crede că la umbra banilor poți face orice și oricând, fără să cazi, ascuns de ochii lumii.

Așa este peste tot unde politica, interesele, afacerile îmbracă haina hoției. Iar cei care cred că haina hoțului bogat îi va proteja mai abitir dacă merg mână în mână, ar trebui să nu uite că, mai repede sau mai târziu, când o verigă a lanțului va pica, pică tot lanțul.

Realitatea din zilele noastre, realitatea din zona noastră, mai ales de când a explodat cazul cu omul de afaceri Siminel Iordache ne arată încă odată că viața bate filmul. Ne arată tot putregaiul ieșit la suprafață într-o erupție a cărei intensitate și ale cărei urmări nici nu bănuim acum la ce nivel se poate duce în viitorul mai mult sau mai puțin apropiat. Dar această erupție ne-a mai dat o palmă peste față, pentru că vedem ceea ce mulți bănuiesc că există demult, dar abia acum au certitudinea. Și anume, că sub toată poleiala e un mare mecanism de producere a putregaiului, de la nivel individual, până la nivel colectiv.

Dar la câte palme ne-a dat realitatea, să fie aceasta una dintre cele care ne trezesc ca societate? Dacă se va cerceta bine totul, avem o șansă de curățire!

Doar trebuie să intre pe fir și să-ți facă treaba grea, plină de pericole și de ispite, acele organe sanitare care se ocupă cu stârpirea putreziciunii din societatea în care trăim. Să ținem mereu speranța vie!