Vili Rupa: „Dacă faci plângere penală împotriva interlopilor cu legitimație de la stat, se vor răzbuna și vei fi persecutat”

În acest articol, vă vom prezenta ceva incredibil, dar, din păcate, adevărat și foarte trist. Trist atât pentru omul care a trecut prin cele ce povestește, cât și pentru noi, ca societate a secolului 21, în care, în spatele ușilor închise, se mai folosesc practici desprinse din cele ale vechii Inchiziții, asupra unui am nevinovat.

Reporterul nostru a luat un mic interviu domnului Vili Rupa, în care acesta din urmă povestește prin ce a fost nevoit să treacă datorită unor oameni care ar fi trebuit să fie ai legii, dar care s-au dovedit a fi adevărații interlopi din umbră, îmbrăcați în hainele statului român.

Dar iată ce spune domnul Vili Rupa:

„În 1998 m-au arestat și m-au bătut de mi-au spart dinții din gură. Și m-au legat în lanțuri la mâini și la picioare și o bară de fier legată de lanțuri. Timp de 81 de zile m-au ținut așa legat, fără să îmi dea voie să mă spăl cu apă între picioare.

81 de zile nu mi-au dat voie să mă spăl cu apă pe corpul meu. Când mergeam la WC, colegii de celulă mă ștergeau la fund, că eu aveam mâinile legate, eu nu puteam să mă șterg. 10 zile nu mi-au dat mâncare să mănânc, 10 zile una după alta, numai apă mi-au dat să beau. Mâncare nu mi-au dat nimic. Adevărul că am făcut greva foamei și am cerut să vină un ziar, o televiziune. N-a venit nimeni, nu au lăsat pe nimeni să vină.S-a întâmplat la arest la Deva, în Hunedoara. Arest preventiv a fost. A fost preventiv un an și două luni. Deci, într-o miercuri m-au judecat și vinerea mi-au dat drumul. Mi-au dat o condamnare de un an și două luni.

Am făcut pentru că au știut că sunt nevinovat și neavând probe și dovezi împotriva mea, mi-au dat condamnare ca eu să nu dau în judecată statul, să îmi dea despăgubiri, că trebuia să îmi dea achitare. Așa procedează teroriștii torționari legitimați de stat. Ăștia sunt interlopii cu legitimație la stat. Că n-au nici o răspundere, nimeni nu le face nimic, nu pățesc nimic, îți răpește libertatea, face represiune nedreaptă asupra ta, te persecută juridic continuu prin instanțe de judecată și nu le face nimeni nimic. Acești teroriști torționari legitimați de stat. Absolut nimeni nu le face nimic.

Mă interesează faptul că victimele torturii supuse sclaviei nu au nici un drept în România. Este o lege, 19/1990, care la articolul 14 această lege zice că fiecare are dreptul la o indemnizație financiară, la despăgubiri morale, urmașii victimelor au drepturi, ai dreptul să mergi prin stațiuni, să faci tratamente balneare. Nimic nu se respectă din legea asta. Și legea este din 1990, de 36 de ani în vigoare și victimele torturii nu au nici un drept în România. Absolut nici bani de-o pâine nu dă statul român. Crezi că ai avea curajul și demnitatea să întrebi un senator, un deputat, de ce victimele torturii nu au dreptul în România prin Legea 19/1990? De ce nu se respectă această lege? Că odată ce nu respecți o lege ca parlamentar, ești un infractor politic. Deci, dacă nu respecți o lege, ești infractor politic ca politician. Pentru că legea e în vigoare. Și guvernul român nu respectă legea, o lege în vigoare. Și o victimă a torturii, supusă sclaviei, e chinuită. Nu are drepturi în societate să se angajeze. Nu poți să-ți cumperi o farfurie de mâncare, că nu ai dreptul. Zice că ai cazier și nu ai voie să te angajezi. Și eu, după 18 ani de procese am fost judecat de Înalta Curte de Casație și Justiție și am fost achitat. Am dovedit că am fost nevinovat, bătut, torturat, fără loc de muncă în societate. M-au distrus fizic.

Sunt singurul din Hunedoara care am câștigat două procese la CEDO și două achitări în România. Nu mai este nimeni din toată istoria României care s-a luptat pentru drepturile lui.

Nu i-a condamnat pe torționari, că la CEDO a condamnat România pe tortură, pe violare de domiciliu, pe răpire de lângă familie, pe proces nelegal. Și am dat cu nume cine sunt teroriști și torționari. Și i-am dat în instanțe de judecată și n-au vrut judecătorii să-i condamne. Mi-au zis că s-a prescris tortura pe o lege din 1958, când eu nu existam pe fața pământului. Înțelegi ce grav e? Adică condamnă CEDO în 2009 pe tortură și vin judecătorii români și zic că există o lege în vigoare din 1958 care prescrie tortura. Înțelegi diferența?

Am cerut să-mi dea o despăgubire ca victimă a torturii și nu mi-a dat absolut nimic. Am cerut despăgubire ca victimă a infracțiunii avansul acela compensatoriu care se dă pentru victimele magistraților. Nimic nu mi-a dat, absolut nimic. M-am dus cu două hotărâri de la CEDO, cu două hotărâri de achitare. Nimic. Mi-au respins, au zis că am fost inculpat. Da, tot ei m-au făcut inculpat. Asta înseamnă să fii persecutat juridic prin represiune nedreaptă. Se răzbună. E o răzbunare.”

https://hudoc.echr.coe.int/eng#{%22itemid%22:[%22001-122834%22]} – Rupa Vili versus România, Cauza Rupa împotriva României (Nr. 1)

https://ier.gov.ro/wp-content/uploads/cedo/Cauza-Rupa-impotriva-Romaniei-nr.-2.pdf – Rupa Vili versus România, Cauza Rupa împotriva României (Nr. 2)

Concluzia pe care noi o tragem, atât din ceea ce domnul Rupa Vili ne-a spus în interviu, cât și după ce am citit cele două procese ale domnului Rupa Vili la CEDO, este una amară. Există cel puțin două Românii. Una care este zugrăvită ca un paradis, iar alta, reală, care este casa care este împrejmuită de un gard frumos vopsit, dar înăuntrul acelei case se află leopardul din zicala:

„Afară e vopsit gardul, înăuntru-i leopardul”. Adică cealaltă față a României este una lugubră, rece, mocirloasă, dar ținută bine ascunsă de ochii lumii sub un preș superb. Dar vizibilă dacă dai preșul la o parte și ai ghinionul să aluneci în acea mocirlă.