Valeriu Butulescu, unul din consilierii care votează pentru taxe și impozite mărite în Consiliul Local Petroșani. Traseism politic

Pe pagina de Facebook intitulată „PETROȘANI ORAȘ EUROPEAN”, a apărut o postare interesantă despre o personalitate a Municipiului Petroșani, a Văii Jiului și a României. Este vorba despre scriitorul Valeriu Butulescu.

Iată ce se scrie în respectiva postare, despre cariera politică a domniei sale: „Continuăm prezentarea consilierilor locali, cei care ne hotărăsc nouă soarta, taxe și impozite mărite, cu Valeriu Butulescu. Încă din tinerețe își dovedește abilitățile de comunicare și, într-o perioadă în care românii de rând nu puteau visa să plece din țară, el își face studiile în Polonia. Imediat după revoluție îl găsim cadru de nădejde în FSN alături de Ion Iliescu și intră în Parlamentul României. De atunci până acum, deci 36 de ani, intră la fiecare ciclu de alegeri fie în consiliul județean, fie în cel local, făcând traseism politic pe ruta FSN-PD-PDL-PNL-PSD Petroșani. Acum se pare retras la Preajba în Gorj. Vine ocazional în Petroșani să ne hotărască nouă soarta. Această prezentare face referire strict la cariera politică, nu la cea de scriitor.”

Da, cariera politică a domniei sale arată o altă față a personalității domnului Butulescu și, din anumite puncte de vedere, poate că nu este una cu care să se laude. Politicienii de azi achiesează la o doctrină politică în funcție de propriile interese, altfel nu ne putem explica un traseism politic de o asemenea anvergură. Credem că nici domnia sa nu mai știe precis dacă este un om de centru, de dreapta sau de stânga, având în vedere pe la câte partide a trecut, când la stânga eșichierului politic, când la dreapta.

Da, domnia sa a avut și inițiative lăudabile în Consiliul Local Petroșani, referitoare la clădirile de patrimoniu, sprijinirea tinerilor prin suplimentarea premiilor pentru performanță, mentorat cultural, susținerea infrastructurii educaționale și altele. Toate acestea pot fi consultate din stenogramele ședințelor de Consiliu Local.

Dar, în același timp, a fost criticat pentru traseism politic, a fost vizat de critici privind starea precară a infrastructurii culturale din Petroșani, mai este criticat pentru că nu a făcut suficient pentru salvarea unor clădiri istorice sau pentru revitalizarea scenei culturale din Valea Jiului. În 2024 a avut loc un incident cu drapelul UE, pentru care a fost perceput ca anti-european și a stârnit reacții negative în rândul societății civile, conform unor publicații locale cum ar fi Ziarul Văii Jiului. Nu în ultimul rând i s-a reproșat susținerea unor proiecte de hotărâre care favorizau interese imobiliare în detrimentul spațiilor verzi, deși se arată în agora ca fiind un mare apărător al mediului.

Iată câteva exemple de duplicitate!

Criticile aduse lui Valeriu Butulescu în ceea ce privește urbanismul din Petroșani sunt legate de contrastul dintre discursul său de intelectual, preocupat de estetică și mediu și voturile sale politice în cadrul Consiliului Local, unde disciplina de partid (PSD) primează adesea.

Iată principalele puncte de tensiune și tipuri de proiecte care au generat reproșuri:

1. Extinderea zonelor comerciale în detrimentul spațiului verde

Un reproș recurent la adresa întregului Consiliu Local, inclusiv a lui Valeriu Butulescu, vizează aprobarea Planurilor Urbanistice Zonale (PUZ) care au permis transformarea unor zone verzi sau a unor spații dintre blocuri în spații comerciale (supermarketuri sau chioșcuri).

Context: Criticii locali au argumentat că, în loc să protejeze puținul spațiu verde rămas în cartierele aglomerate, consilierii au votat pentru „betonarea” orașului în favoarea marilor retaileri.

Impactul negativ: Reducerea indicelui de spațiu verde per locuitor, o problemă cronică în Petroșani.

2. Modernizarea Centrului Civic (Centrul Vechi)

De-a lungul anilor, au existat proiecte de reabilitare a zonelor pietonale care au presupus tăierea unor arbori maturi pentru a face loc pavajelor moderne.

Controversa: Deși proiectele erau prezentate ca „modernizare”, societatea civilă i-a reproșat lui Butulescu că, în calitate de președinte al comisiei de cultură și membru în cea de urbanism, nu a intervenit pentru a păstra vegetația istorică a orașului, preferând să susțină proiectele administrative ale primăriei.

3. Zona de munte (Parâng)

Dezvoltarea turistică a stațiunii Parâng a fost presărată cu decizii controversate de concesionare a terenurilor pentru cabane și pensiuni.

Reproșul: S-a reproșat lipsa unei viziuni unitare de urbanism montan. Votul său a susținut adesea alocări de terenuri care au dus la o arhitectură haotică în munte, fără a impune reguli stricte care să protejeze peisajul natural, deși Butulescu a scris adesea despre frumusețea Văii Jiului.

4. Disciplina de partid vs. convingerile personale

Spre deosebire de un activist de mediu independent, Valeriu Butulescu face parte dintr-o majoritate politică.

Mecanismul: Atunci când Primăria propune un proiect care favorizează un investitor (pentru a aduce taxe la buget), consilierii majorității votează „în bloc”.

Exemplu de critică: În publicațiile locale de opoziție, i s-a bătut obrazul că, deși în aforismele sale critică mercantilismul și distrugerea naturii, în ședințele de Consiliu Local ridică mâna pentru proiecte care prioritizează profitul imediat în fața sustenabilității.

Rezumatul impactului

Impactul negativ nu este neapărat unul de corupție directă (nefiind dovezi în acest sens), ci unul de pasivitate. I se reproșează că nu își folosește autoritatea morală și intelectuală pentru a bloca proiectele de urbanism „agresiv”, alegând în schimb să rămână un executant loial al liniei administrative a partidului.

Valeriu Butulescu este recunoscut pentru un stil de comunicare sofisticat, folosindu-și adesea talentul literar pentru a replica criticilor. Atunci când a fost confruntat cu acuzații privind traseismul politic sau deciziile controversate din Consiliul Local, răspunsurile sale au urmat câteva linii principale:

1. Apărarea „pragmatismului” în detrimentul ideologiei

În fața acuzațiilor de traseism politic, Butulescu a argumentat adesea că, pentru un ales local, cel mai important este accesul la resurse pentru comunitate, nu culoarea politică.

Argumentul său: A susținut că a rămas loial proiectelor Petroșaniului și că schimbarea partidului a fost un instrument pentru a asigura sprijin guvernamental pentru Valea Jiului, o zonă defavorizată. El prezintă aceste mutări nu ca pe o lipsă de principii, ci ca pe o formă de „supraviețuire administrativă” a orașului.

2. Retorica „echilibrului între dezvoltare și conservare”

Când i s-a reproșat susținerea unor proiecte de urbanism care afectau spațiile verzi, răspunsurile sale publice (în ședințe sau interviuri) au punctat următoarele:

Nevoia de investiții: A argumentat că Petroșaniul are nevoie disperată de locuri de muncă și de venituri la bugetul local, iar uneori acestea necesită compromisuri spațiale pentru a atrage investitori (supermarketuri, unități de producție).

Critica „criticilor”: Deseori, a folosit ironia pentru a-i taxa pe cei care contestă orice proiect, numindu-i „profesioniști ai negației” care nu oferă alternative viabile pentru foștii mineri rămași fără ocupație.

3. Utilizarea aforismului ca scut

Butulescu are obiceiul de a răspunde atacurilor politice prin literatură. Atunci când este încolțit de presă pe teme de etică politică, el recurge la replici memorabile care deviază discuția de la fapta administrativă la o reflecție filosofică.

Exemplu de atitudine: Sugerează adesea că politica este „o artă a posibilului, nu a idealului” și că mizeria administrativă este inevitabilă dacă vrei să construiești ceva concret.

4. Justificarea „disciplinei de vot”

În cazurile în care a votat alături de majoritatea PSD proiecte criticate de asociațiile de mediu, el a invocat necesitatea de a avea o administrație funcțională.

Poziția sa: Consideră că blocarea proiectelor primarului din motive estetice sau ecologice minore ar duce la paralizia orașului și la pierderea fondurilor europene (care au termene stricte de implementare).

5. Apelul la istoria personală

Când i se reproșează că nu face suficient pentru cultură sau patrimoniu, el amintește de contribuția sa de o viață la imaginea orașului.

Răspunsul tipic: „Am pus Petroșaniul pe harta lumii prin aforismele mele traduse în zeci de limbi; ce au făcut criticii mei în acest timp?”. Această formă de răspuns mută atenția de la o clădire dărăpănată la prestigiul său internațional.

Concluzie: Răspunsurile sale sunt rareori tehnice sau bazate pe cifre; ele sunt mai degrabă morale și defensive. El nu neagă de obicei votul, ci îi schimbă semnificația, transformând o decizie controversată într-o „necesitate dureroasă pentru binele comunității”.

Și aici nu putem să nu facem legătura între decizia sa de a vota mărirea taxelor și impozitelor locale cu circa 80% și „necesitatea dureroasă pentru binele comunității”.

Deocamdată ne oprim aici cu analizarea acestui personaj complex, care arată societății o față de geniu literar în antiteză cu fața sa de politician. Dar promitem că vom reveni.