Se confirmă bullying-ul de la școala I. G. Duca Petroșani. Când se vor trezi din somn Inspectoratul Școlar Județean Hunedoara, I.P.J. Hunedoara, D.G.A.S.P.C. Hunedoara, referitor la acest caz?

A trecut aproximativ o lună de la cazul de bullying pe care l-am relatat în articolele precedente. Deși, în acest sens, a fost depusă o plângere la Poliția Petroșani, nu se vede nici o mișcare. Dar nici Inspectoratul Școlar Județean Hunedoara nu a reacționat, nici măcar nu s-a autosesizat. Nu mai vorbim de D.G.A.S.P.C. Hunedoara!

În acest caz, aceste instituții ale statului par a fi intrate într-un concurs de somn: câștigă cine doarme mai adânc și mai mult. Sau poate că transa le-a fost indusă cumva.

Nu mai vorbim de faptul că nici atunci când, cu câteva zile în urmă, s-a adus la Școala I.G. Duca din Petroșani lapte pentru a fi distribuit elevilor și acest lapte era stricat, nici o instituție abilitată nu a intrat pe fir. Aici ne referim la D.S.P Hunedoara, la A.N.P.C. Hunedoara și, de ce nu, și la Primăria Municipiului Petroșani.

Dar să revenim la cazul de bullying care a avut loc recent la Școala I.G. Duca din Petroșani. Ne întrebăm de ce trebuie să „urechem” în acest articol niște instituții ale statului, cu atribuții clare în domeniu, plătite din bani publici ca să facă ordine, să preîntâmpine și să curețe societatea de anumite plăgi, printre care se numără și bullying-ul.

Oare trebuie să le reamintim acestor instituții, în acest caz onor I.P.J. Hunedoara și Inspectoratul Școlar Județean Hunedoara, ce atribuții au sau ce înseamnă bullying-ul și care sunt urmările lui asupra celor agresați? Am găsit pe pagina celor de la „Salvați copii” un articol din data de 2 august 2021, intitulat „Ce înseamnă de fapt bullying”, din care spicuim și pentru instituțiile abilitate ale statului câteva pasaje:

„Explicat într-un mod cât mai simplu, bullyingul are loc atunci când o persoană sau un grup se comportă intenționat și repetat astfel încât să facă pe cineva să se simtă rănit, înfricoșat sau jenat.

Psihologii definesc bullyingul ca fiind acțiunile sau amenințările repetate, inițiate de către una sau mai multe persoane, care au sau sunt percepute a avea mai multă putere sau statut decât ținta lor, pentru a provoca frică, suferință sau rău.

Bullyingul poate fi fizic, verbal, psihologic sau orice combinație a acestor trei.

• Bullyingul fizic include acțiuni precum: lovirea, împingerea, împiedicarea, furtul bunurilor și agresiunea sexuală.

• Bullying-ul verbal include: tachinări, porecle cu conotație negativă, comentarii sexuale inadecvate și batjocură.

• Bullyingul social include: răspândirea de zvonuri sau excluderea cuiva dintr-un grup.

• Cyber-bullyingul combină practici ale bullyingului social și verbal, însă în mediul digital, în special prin intermediul rețelelor de socializare.

Ce este bullying și ce este doar tachinare nevinovată între copii?

Cea mai evidentă formă de bullying (fără a se limita însă la acest aspect) în cadrul comunităților de copii, indiferent de cele trei tipuri prezentate anterior, este legată de caracteristici care fac parte din identitatea unei persoane sau a grupului din care aceasta face parte, cum ar fi rasa, religia, dizabilitatea, statutul de imigrare, orientarea sexuală, sau aspectul fizic. Bullyingul este interpretat deseori de părinți sau profesori ca o formă de a glumi între copii, fără a lua în calcul faptul că pe copilul vizat, porecle precum „ochelarist”, „slăbănog” sau „tuciuriu” , îi afectează emoțional și pot resimți repercusiuni chiar și în viața de adult. De altfel una dintre caracteristicile distinctive, care evidențiază existența unei forme de bullying este faptul că persoana țintă este deranjată și nu amuzată de comportamentul așa-zis de tachinare.

Putem depista cu ușurință o situație de bullying dacă sunt îndeplinite una sau mai multe dintre aceste condiții: acțiunea este nedorită și agresivă, poate sau se repetă în timp și există un dezechilibru de putere – victima se simte neputincioasă să facă ceva împotriva agresorului.

Iată și câteva exemple de situații care NU pot fi considerate bullying:

• Dacă un copil nu este invitat la petrecerea aniversară a altui copil – bullyingul apare doar atunci când copilul este exclus și marginalizat în mod repetat și nimeni nu vrea să se joace niciodată cu el.

• Dacă există loviri accidentale între copii – bullyingul apare abia atunci când violența este intenționată și repetată.

• Dacă glumele despre alți copii se repetă, cu o țintă precisă, chiar dacă copilul respectiv spune clar că este deranjat și ar dori ca aceste glume să înceteze.

 Ce putem face ca părinți. Metoda recomandată de intervenție, atunci când observăm sau bănuim un comportament de bullying, este discuția deschisă cu copilul, fie că este victimă, agresor, sau spectator. Este important ca noi, ca adulți, să ne informăm corect pentru a putea îndrepta copilul către un comportament adecvat, care nu favorizează atitudini de tipul „răspunde-i și tu la fel”.

Câteva întrebări pe care le puteți adresa pentru a iniția o discuție sunt:

• Știi ce înseamnă bullying?

• Știi cum să îți dai seama dacă cineva e doar răutăcios cu tine sau este un bully?

• Te-a făcut cineva la școală să te simți slab, neputincios sau urât?

• Ți se întâmplă să fii răutăcios cu alții copii doar pentru distracție?

• Ai râs, împreună cu alți copii, de cineva mai mic sau mai slab? Cum te-ai simțit atunci?

• Te simți în siguranță când mergi la școală?

• În grupul tău de prieteni, obișnuiți să folosiți porecle? Există cineva care se simte jignit de porecla pe care i-ați pus-o?

Este important ca părinții să conștientizeze faptul că fenomenul de bullying este unul ce ține de dinamica grupului, de interacțiunile din interiorul grupului.

Mai mult decât atât, nu ar trebui să așteptăm ca bullyingul să se întâmple (sau să bănuim că se întâmplă), ci ar trebui să adresăm aceste întrebări ca parte a discuțiilor obișnuite pe care le avem cu copii despre ce li se întâmplă la școală. Întrucât școala nu este importantă doar pentru că asigură succesul academic al copilului, ci și pentru echilibrul lui emoțional, fără de care succesul academic nu este posibil.”

(Sursa: https://www.salvaticopiii.ro/Afla-mai-multe/Noutati/Ce-inseamna-de-fapt-bullying)

Iată ce spune și IA despre bullying:

„Caracteristici cheie

• Intenționat: Agresorul are intenția de a provoca disconfort, durere sau suferință victimei.

• Repetat: Acțiunile au loc în mod repetat, nu sunt incidente izolate.

• Dezechilibru de putere: Există o discrepanță de forță (fizică, socială, psihologică) între agresor și victimă.

Forme de bullying

Bullying-ul se poate manifesta sub diverse forme:

• Bullying fizic: Loviri, îmbrânciri, palme, bătăi, distrugerea bunurilor personale.

• Bullying verbal: Insulte, porecle, sarcasm, jigniri, amenințări, răspândire de zvonuri.

• Bullying social/relațional: Excluderea intenționată din grupuri, izolarea victimei, bârfe.

• Cyberbullying: Hărțuirea prin intermediul rețelelor sociale, mesaje text, emailuri sau alte platforme online.

Impactul asupra victimelor

Victimele bullying-ului pot suferi consecințe psihologice și emoționale grave, pe termen scurt și lung, inclusiv:

• Tristețe, singurătate și izolare.

• Anxietate și depresie.

• Lipsă de încredere în sine și stimă de sine scăzută.

• Probleme de concentrare și performanțe școlare scăzute.

• În cazuri extreme, pot apărea gânduri de sinucidere.

Prevenire și sprijin

Prevenirea și combaterea bullying-ului necesită o abordare colectivă care implică părinți, profesori, școli și comunitatea largă:

• Conștientizare: Informarea corectă despre ce înseamnă bullying și formele sale.

• Comunicare: Încurajarea copiilor să vorbească despre experiențele lor.

• Sprijin: Asigurarea accesului la consiliere psihologică și sprijin specializat pentru victime.

• Reguli clare: Stabilirea și aplicarea unor reguli ferme anti-bullying în școli și comunități.

Dacă dumneavoastră sau cineva cunoscut este victimă a bullying-ului, este important să căutați ajutor de la un adult de încredere, un consilier școlar, un psiholog sau organizații specializate precum „Salvați Copiii”. ”

Să vedem acum și cum ar trebui să se implice, să intervină instituțiile statului atunci când constată sau când sunt sesizate când se autosesizează despre existența sau persistența unui caz de bullying! Am accesat de pe site-ul Poliției Române pagina https://b.politiaromana.ro/files/pages_files/Pasi_bullying.pdf din care spicuim:

„Implementarea Modului de relaționare al instituțiilor în cazul unei violențe (de tip bullying) comise în unitățile de învățământ

1. Un copil victimă a bullyingului va anunța ceea ce i se întâmplă, în primă fază (de la apariția primelor conflicte, de cele mai multe ori, verbale) învățătorului, profesorului diriginte sau profesorului de serviciu pe școală, care au obligația ca, prin metode pedagogice specifice, să soluționeze situația și să prevină comiterea unor fapte similare.

2. Dirigintele va organiza (cu sprijinul consilierului școlar) o oră de discuţii cu elevii, în cadrul cărora le va prezenta acestora efectele negative ale bullyingului, pentru echilibrul emoţional al copiilor, punând accentul pe conştientizarea, de către elevi, a faptului că oricine poate ajunge victimă a bullyingului, dar şi pe dezvoltarea unui sentiment de solidaritate între elevi, cu scopul de a face intolerabil comportamentul abuziv.

3. Dacă situația nu se soluționează sau se agravează, ea va fi adusă, de către învățător/diriginte, la cunoștința consilierului școlar (psiholog) care va contacta părinții (atât pe cei ai victimei, cât și pe cei ai copilului agresor), îi va invita la școală pentru a purta o discuție cu ei și pentru a realiza un plan de consiliere psihologică pentru copii. Acest lucru se face numai cu acordul părinților copilului respectiv.

4. Dacă situația nu se rezolvă și/sau părinții nu sunt de acord cu consilierea psihologică , cazul ajunge la cunoștința directorului unității de învățământ. Acesta va contacta, la rândul său, părinții, apoi, în funcție de gravitatea cazului va anunța: Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (dacă nu s-a produs o infracțiune) sau Poliția și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, în cazul în care o infracțiune s-a produs.

5. Pe plan local, la nivelul unității de învățământ directorul activează Comisia pentru prevenirea și eliminarea violenței, a faptelor de corupție și discriminării în mediul școlar și promovarea interculturalității. Comisia are următoarele atribuții:

a) Are obligația de a colabora cu autoritățile administrației publice locale, cu reprezentanții Poliției și ai Jandarmeriei pentru a crește siguranța în unitatea de învățământ.

b) Elaborează rapoarte privind securitatea preșcolarilor/școlarilor din unitatea de învățământ respectivă

c) Propune conducerii unității de învățământ măsuri specifice, rezultate după analiza factorilor de risc și a situației specifice, care să aibă drept consecință creșterea gradului de siguranță a preșcolarilor/elevilor și a personalului din unitate și prevenirea delincvenței juvenile în incinta și în zonele adiacente unității de învățământ.

6. Poliția, de îndată ce este sesizată (de cadrul didactic, părinte, elev sau de reprezentantul DGASPC sau ONG), acționează pe două direcții:

a) Prin Serviciul de Analiză și Prevenire a Criminalității realizează activități de informare preventivă în unitatea de învățământ, pentru a preveni extinderea unor fapte similare. Solicitarea de informare preventivă se poate face și de cadrele didactice sau părinți, pe e-mail: prevenire@b.politiaromana.ro.

b) Prin Poliția de Proximitate acționează conform prevederilor Codului Penal și Codului de Procedură Penală, precum și a Dispoziției IGPR 123/2012 și Dispoziției DGPMB 102/2013 .Pentru minorul cu vârsta mai mică de 14 ani, anunță obligatoriu Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului de pe sectorul unde este amplasată unitatea de învățământ.

7. Când Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului primește sesizarea, fie de la directorul școlii, fie de la secția de poliție sau de la părintele copilului abuzat, are următoarele atribuții:

a) Ia legătura cu școala, pentru a afla mai multe despre caz (comportamentul elevilor, problemele de absenteism)

b) Introduce copilul victimă într-un program de consiliere, pentru depășirea traumei (numai cu acordul părinților)

c) Introduce copilul agresor într-un program de consiliere (numai cu acordul părinților). Dacă părinții nu comunică cu reprezentanții DGASPC, atunci se face anchetă în teren, la locuința acestora. Fiecare DGASPC are câte un ”Serviciu abuzuri” în componență.

d) Mediază relația între școală și părinți.

e) Cazul este monitorizat, ca și părțile implicate în conflict, potrivit prevederilor Legii 272/2004.

f) Urmare a evaluării realizate de DGASPC, aceasta poate face apel și la ONG-uri de profil.

 8. Urmare a rezoluției procurorului (de neîncepere a urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărirea penală), DGASPC instrumentează cazurile copiilor care au săvârșit o faptă de natură penală și nu răspund penal.

9. Conform Codului Penal, începând cu vârsta de 14 ani un minor începe să răspundă în fața legii.

10. În conformitate cu art. 114 Cod Penal, instanța poate lua, faţă de minorul care a comis o faptă penală și răspunde penal, o măsură educativă neprivativă sau privativă de libertate.

11. În dispunerea uneia dintre măsurile prevăzute la art. 59 lit. a) şi c) din Legea 272/2004 republicată, Comisia pentru protecţia copilului, atunci când există acordul părinţilor sau al altui reprezentant legal al copilului, ori, după caz, instanţa judecătorească, atunci când acest acord lipseşte, va ţine seama de:

a) condiţiile care au favorizat săvârşirea faptei;

b) gradul de pericol social al faptei;

c) mediul în care a crescut şi a trăit copilul;

d) riscul săvârşirii din nou de către copil a unei fapte prevăzute de legea penală;

e) orice alte elemente de natură a caracteriza situaţia copilului.

12. Părinţii copilului care săvârşeşte fapte penale şi nu răspunde penal au obligaţia de a participa la şedinţele de consiliere efectuate de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, în baza unui program personalizat de consiliere psihologică (art. 73 alin 4) din Legea 272/2004 republicată).

13. În cazul în care se semnalează existența unei probleme de tip ADHD în cazul unui copil, doar Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională poate decide forma de învățământ (școală de masă sau școală specială), respectiv Centrele Județene de Resurse și Asistență Educațională.

14. Fiecare copil are dreptul la educație.

 15. În cazul în care copilul are un părinte sau ambii părinți plecați în străinătate, directorul unității de învățământ este obligat să anunțe DGASPC care va face o ancheta acolo unde locuiește copilul. DGASPC monitorizează acești copii, dacă este o problemă, intervine.

16. Unele cazuri de copii singuri sunt sesizate de spitalele în care aceștia ajung, la un moment dat.

17. Dacă un copil dispare de acasă:

a) Dacă nu se știe unde este, se anunță Poliția și structura ”Urmăriri” se ocupă de găsirea copilului.

b) Dacă se știe unde este, va fi sesizat de către părinți/tutore, DGASPC pe raza căruia aceștia domiciliază. Dacă minorul se găsește în altă localitate, DGASPC anunță serviciul similar din județul respectiv care ia măsuri pentru protecția copilului, inclusiv pentru întoarcerea sa în familie și la școală.

18. Dacă părinții sunt divorțați, aceștia au obligația să anunțe școala despre programul de vizită a copilului. Directorul școlii este obligat să anunțe paza despre această situație, astfel încât să se respecte hotărârea judecătorească.

19. Conform dispozițiilor Legii 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, respectiv Hotărârii nr. 301 din 11 aprilie 2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333, agenții de pază au în sarcină doar modalitatea în care se face accesul în unitățile de învățământ și paza bunurilor materiale ce constituie patrimoniul unității, neavând dreptul să intervină în conflictele – de orice natură – dintre elevi.

20. Elevii pot să fie transferați într-o altă școală doar la cererea părinților.”

Dacă vi se pare că măcar una dintre instituțiile statului, abilitate să intervină și să ia măsurile care se impun în acest caz de bullying a intervenit, aveți dreptate să spuneți că „vi se pare”, deoarece în realitate încă nu au mișcat nici un deget!

Cu siguranță s-ar fi mișcat fulgerător dacă victima bullying-ului ar fi fost un membru de familie de-al unui angajat în respectivele instituții.

Dar, până atunci, vă mai dăm o informație utilă: „Telefonul 119 este numărul unic național de urgență pentru copii din România, dedicat raportării și prevenirii cazurilor de abuz, exploatare, neglijare și violență asupra copiilor. Acesta este disponibil gratuit, 24/24 de ore, și poate fi apelat de copii, părinți, rude sau orice cetățean care cunoaște o astfel de situație. Apelurile sunt gestionate de operatori din cadrul Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC).

Informații esențiale despre numărul 119:

• Scop: Intervenție rapidă în cazuri de abuz, exploatare, neglijare sau orice formă de violență împotriva copiilor.

• Cum funcționează: Operatorii call-center, disponibili permanent, preiau apelurile și activează echipele mobile și specialiștii (psihologi, consilieri) pentru a interveni.

• Cine poate apela: Copiii aflați în situații vulnerabile, părinții, rudele sau oricine are cunoștință despre o astfel de situație.

• Cost: Apelurile sunt gratuite pentru apelanți.

• Confidențialitate: Apelurile sunt confidențiale.

• Ce nu este: Numărul nu este pentru urgențe medicale sau alte situații care trebuie semnalate la 112.

(Informație generată de AI)

Totuși, noi nu ne pierdem răbdarea și sperăm că, măcar în cel de-al 12-lea ceas, instituțiile își vor face treaba! Vom reveni cu noi informații despre acest caz, imediat ce le vom avea.