Minori instigați de persoane mature să comită acte de violență/VIDEO

În această seară de 02.10.2026, în cartierul Colonie mai mulți minori au rupt banda de delimitare de pe strada Dacia și au dat cu pietre după una din fetele lui Câmpean Andrei.

A fost sesizată poliția, iar polițiștilor sosiți la fața locului li s-a solicitat de către domnul Câmpean Andrei să se ia măsurile de rigoare pentru ruperea benzii de delimitare de pe strada Dacia și pentru că acei minori au proferat cuvinte și expresii jignitoare. S-a solicitat inclusiv ca polițiștii să sesizeze D.G.A.S.P.C. Hunedoara.

Dar scandalul nu s-a încheiat, deoarece au venit părinții unora dintre acei minori agresivi și, sub privirea acestora și instigați de cei maturi, i-au provocat copilul lui Câmpean Andrei la bătaie, apoi și pe Câmpean Andrei l-au provocat la bătaie și l-au înjurat. Una din persoanele mature se numește Vișinca, cealaltă persoană matură se numește Boca Alin Paul (sunt persoanele din pozele de mai sus).

Iar fiul doamnei Vișinca a fost cel care a provocat la bătaie, spunându-i lui Câmpean Andrei în mod repetat „Hai, măi muistule, aici jos. Ți-e frică?”

Domnul Câmpean Andrei, în aceste condiții, a fost nevoit să apeleze din nou la poliție, iar un echipaj de poliție s-a deplasat în zonă.

Cele două persoane mature, părinți ai unora dintre minorii agresivi, îl loc să-i potolească pe aceștia, turnau „gaz pe foc”, cum se mai spune la situații de genul acesta, în care instigau prin comportamentul lor, fără să-i tragă sub nicio formă la răspundere pe respectivii minori pentru faptele lor.

Ba din contră, tot ei îl trăgeau la răspundere pe domnul Câmpean Andrei, spunând că le filmează copiii. Acest lucru îl susțineau și înainte de a veni poliția, dar și când a venit echipajul de poliție. Mai mult, acei părinți, de față cu minorii respectivi, i-au adresat domnului Câmpean Andrei expresii și cuvinte jignitoare, de genul „nebunească-te-ar Dumnezeu de șchiop, de tine”, „ești pedofil”.

Filmările pe care le are domnul Câmpean Andrei și pe care le-a trimis la redacție arată cu adevărat tot ceea ce s-a întâmplat, de la momentele când acei minori s-au luat de una din fetele domnului Câmpean Andrei, când au aruncat cu pietre după aceasta și până la intervențiile celor două echipaje de poliție.

Este o vorbă din popor, care spune că „așchia nu sare departe de trunchiul copacului” și o alta care spune despre copii și părinți că „pe copii îi ai după cum îi crești”.

Acești părinți probabil că nu au știut ce vor și cum să-și educe copiii. Vorba aceea: „pomul rău dă roade amare”. Ceea ce s-a întâmplat sunt exemple elocvente care adeveresc aceste vorbe din înțelepciunea omenirii. Probabil că acest comportament au acei minori și acasă, când nu le convine ceva. Cu siguranță, acest gen de părinți nu-și vor recunoaște niciodată greșelile și consideră că mojicia, insultele, bătaia și comportamentul provocator al odraslelor lor este ceva ce îi va face pe aceștia bine văzuți în societate. Greșit, vor fi bine văzuți doar de pleava societății.

Dar poate că și societatea în ansamblul ei are partea sa de vină. Libertatea prost înțeleasă și credința că poți face ce vrei, nasc monștri. Educația nu se mai face începând de acasă, de la cei șapte ani de acasă. Acolo se învață și se deprind bunele maniere. Dar de unde nu este, cine și ce să învețe?

Așadar, cu riscul de a deveni agasanți, cu riscul de a ne repeta, ne vedem nevoiți să educăm acest gen de părinți și de copii, măcar prin a le aminti ce spune legea despre faptele lor:

„Minorii care au rupt banda de delimitare, au folosit un limbaj licențios și au aruncat cu pietre după o altă minoră pe strada Dacia riscă răspunderea contravențională sau penală, în funcție de vârsta lor și de gravitatea exactă a faptelor.

Astfel de comportamente încalcă grav normele de conviețuire socială și legislația în vigoare din România. Faptele descrise de dumneavoastră întrunesc elementele mai multor abateri:

1. Încadrări juridice posibile

• Tulburarea ordinii și liniștii publice: Aruncarea cu pietre și insultele/limbajul licențios în spațiul public constituie o încălcare clară a normelor de conduită socială (conform Legii nr. 61/1991).
• Distrugere: Ruperea benzii de delimitare amplasate de autorități sau de o firmă autorizată reprezintă o deteriorare a unui bun (art. 253 Cod Penal).
• Lovirea sau alte violențe / Amenințarea: Dacă minora a fost lovită de pietre sau dacă s-a temut pentru integritatea ei fizică, fapta capătă caracter penal (art. 193 sau art. 206 Cod Penal).

2. Cum se aplică legea în funcție de vârsta minorilor

• Sub 14 ani: Minorii nu răspund penal sau contravențional. În acest caz, părinții sau tutorii legali sunt cei sancționați cu amendă pentru nesupravegherea minorilor. De asemenea, părinții pot fi obligați să plătească daune materiale sau morale.
• Între 14 și 16 ani: Minorii răspund penal doar dacă se dovedește că au acționat cu discernământ. Răspunderea contravențională (amenzile) se aplică, dar limitele amenzilor se reduc, de regulă, la jumătate.
• Peste 16 ani: Minorii răspund penal și contravențional direct, la fel ca un adult.

Dacă minorii sunt identificați, poliția va stabili vârsta acestora. Părinții lor vor fi citați la poliție. În cazul în care copiii au sub 14 ani, părinții vor primi amenzi pentru nesupraveghere și vor fi buni de plată pentru orice daune (inclusiv dacă banda ruptă aparținea unei societăți comerciale sau primăriei). Dacă au peste 14 ani, minorii înșiși vor intra în atenția Inspectoratului de Poliție și a serviciilor de asistență socială pentru evaluarea comportamentului.

Iată sancțiunile exacte prevăzute de legislația din România pentru faptele descrise (tulburarea ordinii publice, limbaj licențios, aruncarea cu pietre și distrugere):

1. Sancțiuni pentru părinți (Dacă minorii au sub 14 ani)

Minorii sub 14 ani nu răspund în fața legii, însă părinții sunt direct responsabili și riscă următoarele măsuri:

• Amendă contravențională pentru nesupraveghere: Conform Legii nr. 61/1991, părinții sau tutorii legali riscă o amendă cuprinsă între 100 și 500 de lei pentru nesupravegherea minorilor care comit fapte de vagabondaj, tulbură ordinea publică sau distrug bunuri.
• Obligația de plată (Răspunderea civilă delictuală): Conform Codului Civil, părinții sunt obligați să acopere integral prejudiciul material. Aceștia vor trebui să plătească costul înlocuirii benzii de delimitare distruse și pot fi dați în judecată pentru daune morale de către părinții minorei agresate.
• Monitorizarea de către Asistența Socială: Poliția poate sesiza Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Hunedoara pentru a evalua dacă minorii trăiesc într-un mediu familial adecvat.

2. Sancțiuni pentru minori (Dacă au între 14 și 18 ani)

La această vârstă, minorii încep să răspundă personal pentru faptele lor:

Pentru limbaj licențios și tulburarea ordinii publice (Contravenții – Legea 61/1991):

• Minorii cu vârsta între 14 și 16 ani pot primi amenzi, însă limitele acestora se înjumătățesc.
• Minorii de peste 16 ani primesc amenda integrală. Pentru injurii, expresii jignitoare sau acte de violență în public, amenzile sunt cuprinse între 200 și 1.000 de lei.

Pentru aruncarea cu pietre și distrugere (Infracțiuni – Codul Penal):
Dacă faptele sunt încadrate penal (de exemplu, lovire sau alte violențe dacă minora a fost atinsă de pietre, ori distrugerea benzilor de delimitare), minorii peste 14 ani care au discernământ și cei peste 16 ani riscă măsuri educative:

• Măsuri educative neprivative de libertate (cele mai frecvente):
  • Stagiul de formare civică (cursuri despre drepturile și obligațiile în societate).
  • Supravegherea (pe o perioadă între 2 și 6 luni, sub coordonarea unui serviciu de probațiune).
  • Consemnarea la sfârșit de săptămână (obligația de a nu părăsi locuința în weekend timp de 1 până la 12 săptămâni).
  • Asistarea zilnică (obligația de a respecta un program strict stabilit de serviciul de probațiune).
• Măsuri educative privative de libertate: În cazuri grave sau de recidivă, instanța poate dispune internarea minorului într-un centru de educare sau într-un centru de detenție (pentru perioade de la 1 la 5 ani).”

Și acum, dragi părinți, luați aminte la cele ce urmează:

„În mod direct, părinții minorilor agresivi riscă amenzi contravenționale pentru nesupravegherea copiilor și sunt obligați prin lege să plătească integral toate daunele materiale și morale provocate de aceștia. În funcție de vârsta copilului, comportamentul acestuia poate atrage și măsuri educative severe pentru minor, iar în cazuri extreme, părinții pot fi cercetați penal.

Răspunderea legală în România este împărțită pe trei paliere clare:

1. Răspunderea civilă (Plata daunelor)

Conform Art. 1372 din Codul Civil, părinții sunt responsabili pentru faptele copiilor lor minori.

• Ce riscă: Dacă minorul lovește un alt copil cu o piatră, îi distruge bunurile sau îi provoacă traume psihice prin amenințări, părintele victimei poate da în judecată părinții agresorului.
• Consecințe: Instanța îi va obliga pe părinți să achite spitalizarea, tratamentele medicale, bunurile distruse (haine, telefon etc.) și daune morale substanțiale pentru suferința psihică provocată victimei.

2. Răspunderea contravențională (Amenzi primite de părinți)

Potrivit Legii nr. 61/1991 privind normele de conviețuire socială, faptele descrise (limbaj licențios, amenințări în public, aruncarea cu obiecte) constituie contravenții.

• Pentru limbaj, amenințări și aruncarea cu pietre: Minorul (dacă are peste 16 ani) sau părinții acestuia pot fi sancționați direct de Poliție sau Jandarmerie cu amenzi contravenționale.
• Pentru nesupraveghere: Părinții riscă o amendă specifică pentru neluarea măsurilor necesare pentru a împiedica minorul de la fapte de vagabondaj, cerșetorie sau comportamente violente.

3. Răspunderea penală (Vârsta minorului determină sancțiunile)

În România, răspunderea penală este strict personală. Părinții nu pot face închisoare în locul copilului, însă situația se analizează în funcție de vârsta minorului conform Codului Penal:

• Dacă minorul are sub 14 ani: Acesta nu răspunde penal. Totuși, cazul este preluat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC). Minorul riscă plasarea sub supraveghere specializată, iar părinții pot intra în vizorul autorităților pentru neglijare sau rele tratamente aplicate minorului (închisoare de la 3 la 7 ani conform Art. 197 Cod Penal dacă se dovedește că părinții au încurajat comportamentul violent sau au eșuat grav în educarea lui).
• Dacă minorul are între 14 și 16 ani: Răspunde penal doar dacă se dovedește prin expertiză că a avut discernământ. Faptele sale (amenințarea – art. 206, lovirea sau alte violențe – art. 193) pot atrage măsuri educative neprivative de libertate (stagii de formare civică, supraveghere, consemnare la sfârșit de săptămână).
• Dacă minorul are peste 16 ani: Răspunde penal deplin în fața legii, aplicându-i-se măsuri educative sau chiar internarea într-un centru de detenție dacă faptele sunt repetate ori de o gravitate majoră.

Dacă se dovedește că părinții își instigă proprii copii să comită acte de violență, amenințări sau distrugeri, situația se schimbă radical. Părinții nu mai sunt doar simpli responsabili civili, ci devin coautori sau instigatori direcți la infracțiuni, riscând închisoarea.

În legislația din România, consecințele pentru acești părinți sunt extrem de severe și se împart pe trei planuri:

1. Răspunderea Penală Directă (Părinții riscă închisoarea)

• Instigarea ca formă de participație penală: Conform Art. 47 din Codul Penal, instigatorul este persoana care determină, cu intenție, o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală. Părintele care își îndeamnă copilul să bată sau să amenințe un alt minor va fi pedepsit cu aceeași pedeapsă prevăzută de lege pentru infracțiunea respectivă (de exemplu, pentru amenințare sau lovire).
• Circumstanță agravantă majoră: Faptul că un adult profită de autoritatea de părinte pentru a împinge un minor (mai ales sub 14 ani, care nu răspunde penal) să comită o infracțiune constituie o circumstanță agravantă gravă. Judecătorii aplică de obicei pedepse spre maximul prevăzut de lege în astfel de cazuri.
• Infracțiunea de „Rele tratamente aplicate minorului”: Potrivit Art. 197 din Codul Penal, punerea în primejdie gravă a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului de către părinți se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani și interzicerea unor drepturi. Îndemnul la violență intră direct sub incidența acestui articol.

2. Decăderea din Drepturile Părintești

Dacă se constată că părinții își folosesc copiii ca pe niște „instrumente” de agresiune, instanța civilă, la sesizarea procurorului sau a DGASPC, va interveni pentru protejarea minorilor agresori:

• Părinții riscă decăderea totală sau parțială din drepturile părintești conform Art. 508 din Codul Civil, din cauza pericolului grav în care este pusă dezvoltarea morală a copilului.
• Copiii pot fi plasați în regim de urgență în sistemul de protecție al statului (plasament sau asistent maternal), fiind luați din familia toxică.

3. Răspunderea Civilă și Contravențională Sporită

• Pe lângă dosarul penal, părinții vor fi obligați în continuare să plătească toate daunele morale și materiale solicitate de victima agresiunilor.
• Amenzile contravenționale aplicate de Poliție pentru tulburarea ordinii publice și instigare publică vor fi aplicate la cuantumul maxim prevăzut de Legea 61/1991.

În anumite condiții stricte, neintervenția sau pasivitatea părinților poate fi asimilată prin lege unei complicități sau chiar unei instigări, însă mecanismul juridic din spatele acestei răspunderi este nuanțat.

În dreptul penal din România, această formă de vinovăție se numește comisiune prin omisiune (infracțiune comisă prin pasivitate) și se analizează în funcție de două scenarii distincte:

1. Când părinții doar asistă pasiv, deși sunt de față

Dacă un minor începe să arunce cu pietre și să amenințe un alt copil, iar părintele lui este lângă el, privește scena și nu schițează niciun gest pentru a-l opri:

• Obligația legală de a acționa: Conform Codului Civil și Legii nr. 272/2004, părinții au o poziție de garant. Ei au obligația legală expresă de a supraveghea minorul și de a împiedica producerea de fapte ilicite.
• Complicitate/Instigare prin omisiune: Dacă părintele nu intervine, deși are posibilitatea fizică să o facă, pasivitatea lui transmite copilului un semnal implicit de aprobare și încurajare. În fața legii, această „tăcere aprobatoare” în timp ce infracțiunea se desfășoară sub ochii lui îl transformă pe părinte în complice sau partizan al faptei.
• Răspunderea penală: Părintele poate fi cercetat penal alături de minor (sau în locul lui, dacă minorul are sub 14 ani – situație numită participație improprie) pentru infracțiunile de lovire sau alte violențe ori amenințare.

2. Când părinții manifestă o nepăsare totală (Omisiune pe termen lung)

Dacă părinții nu sunt prezenți fizic la fiecare incident, dar știu că minorul lor este violent, au primit plângeri repetate de la școală sau de la vecini și totuși refuză să ia măsuri (nu îl consiliază, nu îi restricționează comportamentul antisocial, refuză colaborarea cu autoritățile):

• Fapta lor nu mai este privită doar ca o simplă „neatenție”, ci devine neglijare gravă a minorului.
• Din punct de vedere penal, refuzul cronic de a interveni în educarea unui copil violent atrage direct încadrarea la Rele tratamente aplicate minorului (Art. 197 Cod Penal), deoarece pasivitatea părinților periclitează grav dezvoltarea morală a propriului copil și siguranța comunității.

Cum se demonstrează pasivitatea vinovată în instanță?

Pentru ca neintervenția să fie pedepsită penal, trebuie demonstrate trei elemente:

1. Părintele a cunoscut intenția sau fapta minorului (fie a fost de față, fie fusese notificat oficial anterior despre comportamentul violent al copilului).
2. Părintele a avut capacitatea fizică și psihică de a interveni (nu era inconștient, imobilizat sau la distanță).
3. Părintele a ales în mod conștient să nu acționeze, lăsând agresiunea să se producă.”

• VIDEO