Cutia cu alune fermecate și năstrușnicele întâmplări ale veveriței Meli cea Roșcată – partea I -/VIDEO

Era odinioară o pădure fermecată, frumoasă și mare, peste care domnea bătrânul rege Leu. Și toate ar fi mers bine dacă într-o zi nu ar fi ajuns în sferele împărătești un zvon. La început firav, apoi din ce în ce mai puternic sâsâit, pornit de la un slujbaș al împărăției, pre numele său Sâsâilă, care nu avea altă îndeletnicire la curtea regelui decât aceea de a aduna și tălmăci semne despre mersul treburilor la firul ierbii din toată împărăția și de a le da primului ministru, Lordul Cameleonus, spre prezentare Măriei Sale Regele!

– Mărite Lord Cameleonusssssss, sssse zvoneșșșșște că o parte din sssssupușșșșii regelui, adună pentru ei cele mai bune alune, le pun într-o cutie fermecată, închisssssă cu șșșșapte lacăte șșșșși păzită cu ochi ageri. Regele nossstru essste bolnav, iar prințul Leon încă e mic de vârssstă șșșși poate că nici nu e urmașșșș legitim…. La o adică, tronul ar reveni domniei tale…. Gândeșșște cum vei prezenta ssssituația assssta, ca sssssă ai noroc de ea!

Așa îi sâsâi Sâsâilă la urechile Primului Ministru, care, auzind una ca asta, imediat l-a însărcinat cu supravegherea cutiei fermecate și a alunelor din ea și să îi dea raportul despre orice mișcare a ei pe cărările pădurii! Drept pentru care, a și deschis larg baierele buzunarelor, pentru tocmirea unor ochi la fel de ageri, ca cei ai acelor supuși bănuiți de răzvrătire.

În timp ce în odăile curții regale se desfășurau astfel de pregătiri tainice, veverița Meli cea Roșcată aduna de zor alune din cele mai bune și, împreună cu bursucul de miere Mieroslav cel Viteaz au dat anunț în împărăție cum că cei care au membrii de familie bolnavi mai lesne și mai bine o vor duce cu viața lor și mai mari șanse de însănătoșire vor avea de pe urma acelor alune fermecate. Și au mai scris aceștia în hristoavele lor că mare nevoință este de cât mai multe alune și că dacă ar primi ajutoriu la adunarea lor, mai multe animale bolnave și rănite se vor face bine și copiii lor vor fi ajutați cu toate cele necesare. Iar exemplul cel mai bun era vindecarea rănii lui Martin ursul, după acel pescuit de pomină rămas în letopisețele regatului despre cum și-a pierdut ursul coada.

Și așa multe mari și mici zvonuri s-au iscat din grija slujbașului Sâsâilă, că nicidecum și nicicare nu mai știa ce să creadă! Dar s-au găsit numaidecât săpători la temelie și suflete șirete și haine cari să viseze la strugurii cei dulci ai unei slujbe bine plătite la Curtea Regală. Bunăoară, șireata vulpe Calypso, sâsâindu-i-se la urechi vorbe meșteșugite, a lăsat planul cum că dacă a reușit să îl facă pe ursul Martin a-și pierde coada, să-l facă a-și pierde și capul după ea! Acum nu se mai gândea decât cum, ce planuri să facă ca să ducă la Palatul Regal un peșcheș destul de onorabil puternicului Lord Cameleonus, pentru a o avea în vedere a intra în grațiile reginei Leona, ca dama sa intimă de companie! Că, zicea Calypso vulpea, cum că „La Curte nici o curtezană nu are boticul mai frumos, vorba mai mieroasă, coada mai stufoasă și ochii mai alunecoși și scăpărători ca ai mei Și nici urechiușe mai fine!”

Așa au trecut multe zile și nopți, în care fiecare tabără se pregătea fără a ști una despre cealaltă, până într-o zi în care, vulpea Calypso se înfățișă în fața Lordului Cameleonus și, după cum fu povățuită de Sâsâilă, îi spuse:

– Preamărite și puternice Lord Cameleonus, știm cu toții de zvonul cum că s-ar pregăti o revoltă, dar cum ai putea avea de știre chiar din tabăra lor? Îți spun eu, și știi că am dreptate, doar îmi cunoști isprăvile, că nimeni nu este mai potrivită ca mine a mă deghiza și preface atât de bine! Eu am un plan și pun chezășie capul meu că voi reuși a intra în tabăra lor, dându-mă de-a lor! Și așa îți voi putea trimite de știre, prin umilul tău servitor Sâsâilă, despre ce se urzește acolo! Doar dă-i lui Sâsâilă tot ce are nevoie pentru această slujbă, ca să nu se piardă nimic din ce am a-ți spune de acolo!

– Și ce vrei în schimb, șireată Calypso? întrebă lordul Cameleonus, plescăindu-și de plăcere lunga sa limbă, gest care nu le scăpă lui Sâsâilă și vulpii Calypso.

– Preamărite Lord Cameleonus, spuse vulpea Calypso, de când cu întâmplarea cu ursul Martin, știi care, cea cu pescuitul, am dus un trai mult mai greu ca înainte! Am fost pe nedrept acuzată și cred că nu va fi lucru mare și va fi în puterea luminăției tale a mă face damă de onoare în suita reginei.

– Voi pregăti toate cele necesare, Calypso, pentru reușita planului tău! Sâsâilă va fi la dispozițiunea ta și prin el vei trimite toate veștile și vei cere toate cele necesare! În ce privește cerința dumitale, e ca și rezolvată din momentul în care totul va reuși. Dar, țineți amândoi minte că până la izbândă noi nu ne-am întâlnit și nici nu știm de ceea ce s-a vorbit și întâmplat azi, aici, acum. Altminteri…. și lordul făcu un gest semnificativ, care le îngheță sângele în vine!

Și uite așa, se întoarse vulpea Calypso acasă, îți bandajă o lăbuță și o ureche și, prefăcându-se bolnavă, purcese la drum, urmată de la o oarecare distanță de Sâsâilă pregătit să însemneze totul în hristoavele sale, ca o caute pe veverița Meli ce Roșcată cu alunele ei fermecate.

Sfârșitul părții I !

(Va continua!)

Acest material este un Pamflet si trebuie tratat ca atare se bazează pe faptele reale.

• VIDEO