Cât este de „iubit” cel poreclit Pinocchio jurnalismului din Petroșani
Încă de la început, atragem atenția că nu suntem de partea nimănui în această dispută și nici nu suntem de acord cu limbajul colorat folosit în dialogul de mai jos.
„Andrei Lăcătuș:
Hai, mă, ți-e rușine să muncești, Robi! Robi, hai, du-te, muncește, frate! Dar n-am treabă cu tine, eu filmez și eu pe… Vreau să filmez.
Wagner Robert Virgil:
Stai la distanță!
Andrei Lăcătuș:
Hai, Lache, muncește! Slugă, muncește, mă! Ți-e rușine? Păi, te dai băiat, pișam-aș pe tine! Să-mi bag pula în Virgilia! Sau cum o cheamă pe mă-ta.
Să-ți dau muie de pizdă!
Wagner Robert Virgil:
Am aici, niște vecini la lucru la mine, trece cu mașina, mă scuipă…
Andrei Lăcătuș:
Păi zi că lucrezi fără carte de muncă, pizdă, că-ți dă oamenii 50 de lei, 100 de lei. Că nu-ți mai dă pe datorie oamenii parizer. Ai terorizat oamenii și pe Momo și pe Ragea. Ai luat pe datorie, nu le mai dai banii la oameni, Lătur-o! Chemați, chemați șapte echipaje, că nu mai poate să-și ia 50 de lei. Păi n-am treabă, pizdă, cu tine. Du-te și muncește! Păi cum lucrezi fără carte de muncă, pizdă? Du-te, că stau și eu aici în colț, n-am voie să stau în colț? Lache! Du-te, mă, lătură și lucrează, mă! Fă-ți treaba, pizdă, că trece ziua și nu… Iei banii degeaba de la oameni! Du-te și muncește, lătură, care înveți oamenii să bage lumea la pușcărie, futu-te în gură de pizdă! Păi pune o probă, pizdă, la toate faptele care m-ai dat la D.I.I.C.O.T.! Mânca-mi-ai pula de sclav înjosit, de pizda dracu ce ești! Uite cum lasă oamenii, le ia banii un milion, le ia un milion să lucreze aici, pe zi. Și lasă numai pe săracul om să muncească. Du-te, mă, târâtură, muncește! Mă, jurnalistule, du-te, muncește!
Wagner Robert Virgil:
Pentru toate lucrurile astea o să…
Andrei Lăcătuș:
O să-mi sugi direct pula și tu și mă-ta moartă! Aia care te-a făcut o zdreanță așa ca tine, futu-te în gură de pizdă, înjosită! Care ști numai să faci rău la lume, mânca-mi-ai, pula! Păi dă o probă de mine ce fac eu, pizdă. Sugi pula și tu și oamenii tăi! Să îți dau la muie de pizdă! O terorizat pizda și mă duc la pușcărie. Să te vedem pe tine dacă te duci! Garantez că rămâi gravid în trei luni!
Wagner Robert Virgil:
Și eu, de ce să mă duc?
Andrei Lăcătuș:
Păi că șantajezi lumea, pizdă. Pizdă, că șantajezi lumea, mânca-mi-ai, pula! Că de 20 de ani trăiești numai pe șantaje.
Wagner Robert Virgil:
Stai la distanță. Vezi că și Zacuscă a făcut plângere și nu s-a confirmat!
Andrei Lăcătuș:
Nu s-a confirmat?
Wagner Robert Virgil:
O venit acum. Voi și Pavel ați făcut plângere la șantaj. Trei ani de zile am fost anchetat și urmărit.
Andrei Lăcătuș:
Păi atâta știi!
Wagner Robert Virgil:
Și nu s-a confirmat.
Andrei Lăcătuș:
Păi da, ai făcut din aia de…
Wagner Robert Virgil:
Nu te apropia de mine! Ai grijă să păstrezi distanța!
Andei Lăcătuș:
Păi nu vreau! Vreau să trec pe stradă, du-te dracului de pizdă ce ești, de lătură ce ești! Du-te dracului de fătălăul pulii! Când te prind numai flegmă îți dau, că așa te scuip! Să vedem dacă mă bagi la pușcărie, că te scuip, pizdă!
Wagner Robert Virgil:
Și aia de pe maică-te, pe tine!
Andrei Lăcătuș:
Mănânci pizda la mama! Păi băi, lătură, mama are 70 de ani, pișam-aș pe tine! Nu a putut să adune și ea, să-și facă o casă, lătură? Mama a fost deșteaptă, nu zdreanță ca mă-ta!
Wagner Robert Virgil:
Stai liniștit, vedem noi, o să răspunzi…
Andrei Lăcătuș:
O să-ți sug pula și ție și lui mă-ta și toți ăia, oamenii tăi!
Wagner Robert Virgil:
O să răspunzi tu legal pentru toate!
Andrei Lăcătuș:
Îți bag pula în gură de pizdă! Hai, să muncești, pizdă, că uite, săracul om,
l-ai lăsat aici să muncească singur. Și deseară îți trebuie bani. Deseară îți trebuie bani, pizdă!”
Noi, cel mult, putem trage anumite concluzii în urma respectivului dialog, Prima concluzie este că, cel puțin pentru o parte din cetățenii municipiului Petroșani, anumiți jurnaliști nu sunt bine văzuți, sunt percepuți ca manipulatori, ca oameni care „freacă menta”, ca personaje care cer pomană 50-100 de lei că nu ar avea ce să mănânce. Cam asta este concluzia dacă ne luăm strict după acest dialog. Mai știm că între cele două personaje există fricțiuni mai vechi, dar să ne limităm doar la acest dialog. Unul din personaje îl acuză pe celălalt că umblă cu fofârlica, ca să bage la zdup pe unii și pe alții. Și lasă să se înțeleagă că din asta trăiește. Noi nu spunem că este așa, dar nici nu negăm. În definitiv, noi nu acuzăm pe nimeni, doar analizăm și tragem concluzii. Mai ales că știm și vorba aceea înțeleaptă, din moși-strămoși, că adevărul este undeva la mijloc.
Dar și persoana acuzată, se pare că știe destul de multe despre acuzatorul din acest dialog. Sau, cel puțin, așa lasă să se înțeleagă, inclusiv din scrierile sale despre acesta. Dar să nu divagăm și să revenim strict la acest dialog.
Dacă analizăm abundența de înjurături și epitete, deloc elegante, cu care este gratulat acuzatul, înseamnă că ori este mare supărare, ori se încearcă a se pune presiune sau de a-l speria. Sau toate la un loc. Dar un lucru este cert, anume că acuzatul din acest dialog se alege cu o imagine proastă, poate chiar sau și din cauza lui. Dar repetăm, nu băgăm mâna în foc pentru unul sau pentru celălalt participant la acest dialog. Nu spunem că unul ar fi mai bun sau mai rău decât celălalt.
Ceea ce putem spune, tot ca o concluzie pe marginea respectivului dialog, este faptul că imaginea ți-o construiești singur, dar depinde cum ți-o construiești. Dacă ne luăm după acest dialog, nu este o imagine bună. Nu este deloc o imagine bună să fi văzut de concetățeni ca un Pinocchio al jurnalismului local. Da, Pinocchio, păpușa aceea de lemn, din povestea cu același nume, păpușă care, după ce a prins viață, ori de câte ori mințea, nasul i se lungea. La urma urmei, tot cei vechi spuneau că minciuna are picioare scurte, adică poate fi dovedită.
E drept, cu tehnica și tehnologia de azi, dovedirea minciunii este mai anevoioasă, mai ales că și minciuna și mincinoșii au evoluat și se ascund după diferite tehnici și inginerii sociale sofisticate, susținute prin intermediul tehnologiei avansate.
Dar tot poate fi dovedită, până la urmă!
