Agresorii l-au așteptat pe Ienulesc Ioan Rusu pe stradă, l-au bătut și tâlhărit, fiindu-i luați 70 de lei și un telefon mobil, l-au tăiat la mână cu cuțitul. Poliția nu a făcut nimic/VIDEO

Am primit pe surse o filmare în care familia Ienulesc, mai precis Ienulesc Ioan Rusu și mama sa, Ienulesc Ana, dar și tatăl său, au fost la Poliția Petroșani. Acolo, aceștia au reclamat că, după scandalul din data de 08.11.2026, în care au fost agresați de cei din familia Găman, agresorii l-au așteptat pe Ienulesc Ioan Rusu pe stradă, unde l-au bătut, l-au tăiat la mână cu cuțitul și l-au tâlhărit, luându-i 70 de lei și un telefon mobil.

Ienulesc Ioan Rusu, după ce a intrat în sediul poliției din Petroșani a spus că el acum și-a dat seama că are un proces pe data de 5 decembrie 2026, că are toate probele, toate dovezile de care e incriminat pe acel telefon și că acel telefon i l-au furat în seara asta (n.r. : seara din 09.11.2026).

Polițistul de serviciu a întrebat ce probleme e cu telefonul, la care Ienulesc Ioan Rusu spune că el are un alt dosar, mai vechi, din luna aprilie. Polițistul i-a replicat că el tot nu-l înțelege și l-a întrebat că ce vrea să facă, să meargă să-i caute telefonul?

Ienulesc Ioan Rusu l-a întrebat pe domnul polițist dacă nu se poate face nimic în acest caz. Polițistul l-a întrebat pe Ienulesc Ioan Rusu ce să facă și să-i spună acesta ce să facă, iar apoi îi spune zeflemitor că deoarece vede că Ienulesc Ioan Rusu e foarte citit și cunoaște foarte bine legislația să-i spună acesta ce ar putea să facă, iar el să îi vă răspunde dacă se poate sau nu.

Ienulesc Ionuț Rusu spune că să meargă să-l căute, cu un mandat de percheziție, cu orice. Polițistul i-a răspuns să nu mai țipe la el și să nu se mai strâmbe la el, pentru că el îi vorbește foarte frumos și foarte calm și că Ienulesc Ioan Rusu este foarte agitat. Ienulesc Ioan Rusu spune că nu mai poate și întreabă cum să nu fie agitat, la care polițistul îl întreabă pe Ienulesc Ioan Rusu dacă vrea să îl ducă la spital și dacă a consumat ceva în seara asta. După care adaugă faptul că doar întreabă, pentru că pare foarte agitat. Ienulesc Ioan Rusu spune că pe stradă, la ora 5 dimineața, la care a fost întrerupt de polițist care o întreabă pe mama lui Ienulesc Ioan Rusu dacă acesteia nu i se pare că fiul ei este agitat. Ienulesc Ioan Rusu răspunde că este foarte agitat, răspunde clar și răspicat că este agitat.

Alt polițist îi spune „Hai la spital, să vedem ce ai consumat!”. Ienulesc Ioan Rusu răspunde că polițistul îl acuză că a consumat ceva, în condițiile în care el spune că este agitat, că e nervos pentru că este a patra oară când i se întâmplă asta, să piardă probele, dovezile.

Polițiștii continuă să îi spună că este foarte agitat și să se calmeze. Ienulesc Ioan Rusu le spune că merge la pușcărie degeaba, nevinovat și îi roagă să-l înțeleagă. Primul polițist îi spune că nu vine poliția să-i caute lui telefonul și că să meargă să și-l caute. Mama lui spune că este a patra oară când vin la poliție, ea și fiul său, să depună plângere. Ienulesc Ioan Rusu le spune întrebând că merge la ei în curte, adică la agresori, ca să-și caute telefonul, după care vorbesc toți unul peste altul. Dar, la un moment dat, polițistul se aude cum întreabă dacă să vină poliția să îi păzească. După care vine iar un moment în care toți vorbesc unul peste altul.

La un moment dat, polițistul spune că dacă sunt probe, or să se ia măsuri. Doamna Ana Ienulesc a întrebat că până acum nu au fost probe? Polițistul i-a răspuns cu o întrebare: ce probe, doamnă? Apoi a adăugat să-i explice în seara asta ce dovezi avea el de găsit, dacă nici el nu știe (referire la Ienulesc Ioan Rusu) cine l-a bătut. Ienulesc Ana îi răspunde cu întrebarea cum să nu știe cine l-a bătut, iar la un moment dat, se aude când Ienulesc Ioan Rusu spune să nu se uite un detaliu că pe el camera de supraveghere l-a înregistrat.

Discuțiile au continuat cu toți vorbind deodată. La un moment dat se aude cum Ienulesc Ioan Rusu spune că este nevinovat. Iar polițistul spune că le explică faptul că el vorbește de seara aceasta, că el este acum de serviciu, iar doamna Ienulesc spune că ei au fost toată ziua la muncă, de azi dimineață și că din cauza asta nu au avut timp să vină la poliție și întreabă dacă aveau o plăcere să vină la poliție.

Urmează iar momente în care toți vorbesc deodată, unii peste alții. La un moment dat, doamna Ienulesc spune că poliția nu face nimic, la care polițistul răspunde că dacă poliția nu face nimic, atunci cei din familia Ienulesc să meargă să caute alți oameni competenți. După care, domnul polițist, o întreabă pe doamna Ienulesc ce vrea, din punctul ei de vedere, să facă poliția în seara asta, în afară de căutatul telefonului. Doamna Ienulesc spune că trebuie probele de pe telefon. Polițistul spune că nu vine cineva să caute telefonul și întreabă dacă au fost colegii la fața locului. Ienulesc Ioan Rusu spune că nu a căutat în detaliu, la care polițistul întreabă că ce înseamnă „în detaliu”. Ienulesc Ioan Rusu spune că „atent”. Polițistul îi răspunde să se ducă să caute. Ienulesc Ioan Rusu îl întreabă pe polițist că dacă agresorii îl omoară sau îi omoară el? Polițistul îi răspunde că dacă cumva Ienulesc Ioan Rusu aude ceva zgomote sau vede ceva să sune pe telefon. Ienulesc Ana întreabă că pe cine să sune, că are 13% baterie pe telefonul ei.

Ienulesc Ioan Rusu spune că a sunat un echipaj, iar cei din echipaj i-au spus să stea, pentru că nu au mașini. Polițistul a întrebat dacă e vina lui dacă sunt multe spețe, iar Ienulesc Ioan Rusu spune că nu, dar că polițistul îi spune că „te duci și suni”. După încă un moment în care vorbesc unii peste alții, polițistul îi spune că nu vine nimeni să îi caute telefonul. Apoi întreabă că în afară de căutat telefonul, ce ar dori familia Ienulesc să facă poliția.

Tot polițistul îi spune lui Ienulesc Ioan Rusu că dacă pe ordin de protecție nu se încadrează, ar fi fost o chestie dacă ieșea din ordin, pentru că atunci era o chestie în sensul că le putea pune ordinul, și dacă se apropiau îi agăța. Dar așa, ce să facă poliția? Mai spune polițistul că s-ar putea da ordin cu monitorizare. Doamna Ienulesc Ana îi spune polițistului că ei au venit cu probe de pe camerele de supraveghere și colegii domnului polițist au filmat exact de pe camere și nu s-a dat ordinul de protecție. La care, domnul polițist spune că le-a mai explicat până acum că dacă nu ai ordin de protecție, acesta se emite în urma unor întrebări. Ienulesc Ioan Rusu îi spune polițistului că agresorii au băgat cuțitul în el și l-a întrebat dacă astea sunt întrebări și i-a mai psus că au încercat să-l omoare. La asta, polițistul îl întreabă pe Ienulesc Ioan Rusu dacă i se pare că el a făcut acel formular.

Ienulesc Ioan Rusu a replicat că nu, dar că totuși, așa întrebări… Replica polițistului a fost că niște oameni de la București au făcut formularul. Apoi se aude cum polițistul explică că aia nu ține de ei, că ei întocmesc respectivul formular și că dacă iese la raport, bine, dacă nu, nu. Doamna Ienulesc îi spune polițistului că asta încerca să îi explice acestuia că dacă au venit peste noi acasă și i-au dat și nu s-a luat, acum are rost să facă un formular… Polițistul a întrerupt-o pe doamna Ienulesc și i-a spus că asta stă în puterea lor, adică a polițiștilor, că e formular de ordin de protecție și că pe mai departe decide judecătoria. Iar dacă le ieșea formularul polițiștilor, ei emiteau ordin de protecție, că pentru asta sunt aici, a mai completat domnul polițist.

Domnul polițist a mai sus că până nu iese formularul (n.r.: de la judecătorie), ei, polițiștii, nu emit ordin de protecție și că asta nu este pentru că nu vrea el sau colegul său și că, din păcate, asta este. După aceasta, când polițistul a vrut să continue explicația, s-a vorbit peste el preț de câteva secunde, după care domnul polițist a revenit spunând că el vorbește de 10 minute și că are impresia că vorbește cu pereții. Un alt polițist îi întreabă pe membrii familiei Ienulesc dacă mai pot fi ajutați cu ceva. I se răspunde de către domnul Ienulesc să li se caute telefonul, că dacă merge să caute telefonul și i se dă în cap, ce va face?

Respectivul polițist întreabă cu ce să îi ajute ca să caute telefonul, domnul Ienulesc le spune polițiștilor să vină până la liceu, iar în acest moment, Ienulesc Ioan Rusu intervine și le spune polițiștilor că să îl ducă până acasă, pentru că nu se simte în siguranță, se simte în pericol și vrea să fie însoțit până acasă. Polițistul îl întreabă că vrea să fie însoțit până acasă, la care Ienulesc Ioan Rusu le confirmă că vrea să acest lucru, pentru că este în pericol. Polițistul îi spune să cheme un taxi, la care Ienulesc Ioan Rusu îl întreabă pe polițist dacă îi plătește acesta taxiul. Polițistul îi spune că acolo nu scrie niciun fel de taxi, scrie poliția. Domnul Ienulesc intervine și spune că ei merg până la liceu, după care îi sună pe polițiști ca să vină aceștia.

Polițistul îl întreabă pe Ienulesc Ioan Rusu de ce tremură așa de tare, iar acesta îi răspunde că din cauză că este nervos, că nu mai poate de nervi. Polițistul revine și îl întreabă pe Ienulesc Ioan Rusu de ce îi arată acesta pumnul, la care Ienulesc Ioan Rusu spune că nu mai poate de nervi și îi roagă frumos pe polițiști să-l creadă că nu mai poate.

O polițistă le spune că în caz de ceva să sune din nou și atunci or să vină colegii, iar aceasta a fost întreruptă cu un polițist care le-a spus celor din familia Ienulesc că le-a spus de două ori colegul lui ce au de făcut și dacă aceștia nu cred că este de bună cuviință ceea ce li s-a spus, îi roagă frumos să caute alți oameni competenți și că aceștia s-au întors la poliție doar cu scandal. La acest lucru, Ienulesc Ioan Rusu a replicat că s-a întors când și-a dat seama că are probele pe telefon. La final, respectiva polițistă le-a spus că să meargă liniștiți acasă, că acum au 30% baterie și că le ajunge până acasă.

În urma acestor discuții dintre membrii familiei Ienulesc și cei de la Poliția Petroșani, ne-am aruncat puțin ochii pe regulamente și legislație și vă arătăm ce am găsit.

„Poziția polițiștilor este parțial corectă din punct de vedere legal în ceea ce privește limitele stricte ale emiterii ordinului de protecție și rolul de transport, dar prezintă deficiențe majore privind gestionarea unei sesizări de tâlhărie, strângerea probelor și comunicarea profesională.

Analiza juridică și procedurală a situației evidențiază următoarele aspecte:

1. Unde au avut dreptate polițiștii (Limitări legale)

• Emiterea ordinului de protecție provizoriu. Polițistul a explicat corect mecanismul legal prevăzut de Legea nr. 26/2024 privind ordinul de protecție. Polițiștii sunt obligați să completeze un formular de evaluare a riscului pe baza unui set fix de întrebări, iar ordinul provizoriu se emite doar dacă din punctaj reiese un risc iminent. Dacă formularul nu indică risc iminent, polițistul nu poate emite ordinul din proprie inițiativă, dar are obligația să înainteze cazul către instanță (judecătorie), care poate decide emiterea unui ordin de protecție.
• Serviciul de transport la domiciliu. Poliția nu are atribuția legală de a asigura transportul cetățenilor acasă în regim de taxi atunci când nu există o stare de pericol iminent constatată în acel moment.

2. Unde au greșit polițiștii (Obligații procedurale și conduită)

• Cercetarea infracțiunii de tâlhărie. Reclamația viza o tâlhărie calificată (agresiune fizică cu cuțitul, furtul a 70 de lei și a unui telefon mobil). Într-o astfel de situație, telefonul nu este doar un obiect pierdut, ci corpus delicti (mijloc material de probă) și obiectul infracțiunii. Refuzul de a efectua cercetarea la fața locului și trimiterea victimei să își caute singură bunul sustras încalcă obligațiile de urmărire penală ale organelor de poliție.
• Conservarea probelor. Faptul că victima a semnalat existența unor camere de supraveghere în zonă și a unor probe relevante pe telefon impunea poliției obligația de a acționa cu celeritate pentru ridicarea înregistrărilor și identificarea bunului, nu pasarea responsabilității către victimă.
• Lipsa de empatie și tonul neprofesionist. Conform Statutului polițistului și Codului de etică și deontologie, polițiștii trebuie să manifeste calm, respect și tact față de persoanele aflate în stare de șoc sau suferință. Replici precum „vorbesc cu pereții”, „căutați alți oameni competenți” sau acuzațiile nefondate privind consumul de substanțe fără o testare sau o bază clară contravin normelor de conduită profesională.
• Evaluarea stării victimei. Dacă o persoană reclamă că a fost tăiată cu cuțitul și prezintă o stare accentuată de agitație sau tremur, prioritatea poliției este să se asigure că primește îngrijiri medicale și să consemneze leziunile (în vederea examinării medico-legale), nu să o ironizeze.

3. Ce ar fi trebuit să facă poliția conform procedurilor

• Înregistrarea plângerii penale. Să consemneze declarațiile detaliate ale victimei și ale martorilor pentru infracțiunile de tâlhărie calificată și lovire sau alte violențe.
• Cercetarea la fața locului. Să deplaseze o echipă operativă la locul agresiunii pentru a căuta urme, eventuale probe și telefonul reclamat ca fiind furat sau trântit.
• Verificarea camerelor video. Să identifice și să ridice imaginile de pe camerele de supraveghere menționate de victimă înainte ca acestea să fie șterse.
• Eliberarea unei adrese către IML. Să îndrume victima către serviciul de medicină legală pentru constatarea oficială a tăieturii de la mână și a celorlalte lovituri.

Faptul că pe telefon se aflau probe pentru un proces penal aflat deja pe rol agravează eroarea polițiștilor și schimbă încadrarea juridică a faptelor, impunând o intervenție urgentă a organelor de urmărire penală.

În această situație intervin două aspecte legale majore:

1. Răspunderea agresorilor pentru distrugerea sau ascunderea probelor

• Infracțiunea de sustragere sau distrugere de probe. Potrivit articolului 275 din Codul Penal, fapta de a sustrage, distruge, reține, ascunde ori altera mijloacele materiale de probă sau înscrisurile, în scopul de a împiedica aflarea adevărului într-o procedură judiciară, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
• Concurs de infracțiuni. Dacă agresorii au luat telefonul intenționat știind că acolo sunt dovezi pentru procesul din decembrie, ei nu răspund doar pentru tâlhărie, ci și pentru această infracțiune contra înfăptuirii justiției.

2. Obligația sporită a poliției și posibilitățile de recuperare a probelor

• Urgența ridicării probelor. Polițiștii aveau obligația legală să acționeze imediat pentru a preveni ștergerea sau distrugerea definitivă a datelor de pe telefon. Odată ce dispozitivul a fost reclamat ca sustras într-o tâlhărie, el devine probă în două dosare distincte (cel de tâlhărie și cel aflat deja pe rol).
• Localizarea și percheziția informatică. Organele de cercetare penală, sub coordonarea procurorului, pot solicita identificarea telefonului prin codul IMEI, localizarea acestuia prin operatorii de telefonie mobilă și emiterea unui mandat de percheziție domiciliară la suspecți, urmat de o percheziție informatică pentru a extrage datele, chiar dacă au fost șterse între timp.
• Recuperarea din Cloud sau de la operatori. Dacă victima avea activată sincronizarea automată (Google Drive, iCloud, WhatsApp backup), probele (fotografii, mesaje, înregistrări) pot fi descărcate de pe un alt dispozitiv. De asemenea, în procesul din 5 decembrie, avocatul sau victima poate cere instanței emiterea unor adrese către operatorii de telecomunicații pentru listele de apeluri și mesaje, dacă acestea constituiau probele.

Polițiștii au încălcat dispoziții din Codul de procedură penală, Statutul polițistului (Legea nr. 360/2002) și Codul de etică și deontologie al polițistului (HG nr. 991/2005). Aceste abateri pot atrage atât răspunderea disciplinară, cât și pe cea penală, în funcție de urmările concrete.

1. Articole de lege și regulamente încălcate
2. Codul de procedură penală (Obligații privind cercetarea și probele)

• Articolul 5 (Aflarea adevărului): Organele judiciare au obligația de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei. Trimiterea victimei să își caute singură telefonul sustras încalcă această obligație fundamentală.
• Articolul 192 (Cercetarea la fața locului): Când este necesară constatarea directă în scopul determinării sau clarificării unor împrejurări de fapt ce prezintă importanță pentru stabilirea adevărului, precum și ori de câte ori există suspiciuni cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, organul de urmărire penală are obligația să efectueze cercetarea la fața locului.
• Articolul 290 și Articolul 291 (Sesizarea organelor de urmărire penală): Polițiștii sunt obligați să primească și să înregistreze de îndată orice plângere sau denunț privind săvârșirea unei infracțiuni (în acest caz, tâlhărie calificată și distrugere/sustragere de probe) și să înceapă actele de cercetare necesare.

1. Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului

• Articolul 41 litera a) și litera b): Polițistul este obligat să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului, Constituția și legile țării, precum și să fie loial instituției, să dovedească solicitudine și respect față de orice persoană, în special față de grupurile vulnerabile sau victimele infracțiunilor.
• Articolul 57 litera a) și litera b) (Abateri disciplinare): Constituie abateri disciplinare comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției, precum și neglijența manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici.

1. Hotărârea Guvernului nr. 991/2005 (Codul de etică și deontologie al polițistului)

• Articolul 11 (Relația cu publicul): Polițistul trebuie să dea dovadă de politețe, calm, tact și imparțialitate în relația cu cetățenii. Replicile ironice („vorbesc cu pereții”, „căutați alți oameni competenți”) și acuzarea nefondată a victimei că ar fi consumat substanțe interzise încalcă direct acest articol.
• Articolul 14 (Protecția victimelor): Polițistul are datoria de a acorda sprijin și protecție victimelor infracțiunilor, manifestând empatie și promptitudine în rezolvarea situațiilor reclamate.

2. Posibilele sancțiuni aplicabile polițiștilor

În funcție de rezultatele verificărilor efectuate de Biroul Control Intern (din cadrul IPJ Hunedoara) și de Parchet, polițiștii riscă două categorii de sancțiuni:

Sancțiuni disciplinare (conform art. 58 din Legea nr. 360/2002)

Dacă se constată doar o conduită necorespunzătoare și o gestionare defectuoasă a situației, fără o intenție infracțională, polițiștii pot primi, în ordinea gravității:

1. Mustrare scrisă.
2. Diminuarea salariului funcției de bază cu 5-20% pe o perioadă de 1-3 luni.
3. Amânarea promovării în grade profesionale sau funcții superioare pe o perioadă de 1-3 ani.
4. Trecerea într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut.
5. Destituirea din poliție (în cazuri de o gravitate excepțională sau abateri repetate).

Răspunderea penală (conform Codului Penal)

Dacă pasivitatea polițiștilor a dus la pierderea definitivă a probelor, la vătămarea gravă a victimei sau la îngreunarea tragerii la răspundere a agresorilor, procurorul poate deschide un dosar penal pentru:

• Neglijență în serviciu (Art. 298 Cod Penal): Încălcarea din culpă de către un funcționar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane. Se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
• Abuz în serviciu (Art. 297 Cod Penal): Dacă se dovedește că refuzul de a interveni și de a strânge probele a fost făcut cu știință (intenționat), vătămând drepturile victimei. Se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.
• Favorizarea făptuitorului (Art. 269 Cod Penal): Dacă s-ar dovedi că pasivitatea polițiștilor a avut ca scop ajutorul dat agresorilor (familia Găman) pentru a împiedica sau îngreuna cercetările și tragerea lor la răspundere penală. Se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.”

VIDEO